Simboluri zoroastriene - Origini și semnificații simbolice

  • Imparte Asta
Stephen Reese

    Zoroastrismul este una dintre cele mai vechi religii monoteiste din lume și este adesea considerată prima religie monoteistă din lume. Ca atare, ocupă un loc special printre religiile din lume.

    Religia a fost fondată de profetul persan Zoroastru, cunoscut și sub numele de Zarathustra sau Zartosht. Zoroastrienii cred că există un singur Dumnezeu numit Ahura Mazda care a creat lumea împreună cu tot ceea ce se află în ea. Conform religiei, trebuie să alegem între bine și rău. Dacă faptele bune ale unei persoane depășesc cele rele, aceasta va putea să treacă podul spre rai, iar dacă nu... va cădea de pe pod în iad.

    Există multe simboluri semnificative în religia zoroastriană. Chiar și astăzi, multe dintre acestea prevalează, iar unele au devenit simboluri culturale. Iată o privire asupra unora dintre cele mai importante simboluri din zoroastrism și a semnificației lor.

    Faravahar

    The Faravahar este cunoscut ca fiind cel mai comun simbol al credinței zoroastriene. Acesta reprezintă un bătrân cu barbă, cu o mână întinsă în față, care stă deasupra unei perechi de aripi care se întind dintr-un cerc în centru.

    Se spune că Faravaharul reprezintă cele trei principii ale lui Zoroastru: "Gânduri bune, cuvinte bune și fapte bune". Este un memento pentru zoroastrieni cu privire la scopul lor în viață: să se țină departe de rău, să se străduiască spre bine și să se comporte bine cât timp trăiesc pe Pământ.

    Se spune, de asemenea, că simbolul îl înfățișează pe Ashur, zeul asirian al războiului, și reprezintă războiul nesfârșit dintre bine și rău. Cu toate acestea, unii spun că haina cu pene purtată de personajul din centru reprezintă un înger păzitor (sau Fravashi), care veghează asupra tuturor și ajută la lupta pentru bine.

    Foc

    Adepții zoroastrismului se închină în temple de foc și sunt adesea confundați cu închinătorii la foc. Cu toate acestea, ei nu se închină doar la foc. În schimb, ei venerează sensul și semnificația pe care focul le reprezintă. Focul este considerat simbolul suprem al purității care reprezintă căldura, lumina lui Dumnezeu și mintea luminată.

    Focul este un simbol sacru și fundamental în cultul zoroastrian și este o necesitate în fiecare templu al focului. Zoroastrienii se asigură că acesta rămâne aprins în permanență și că este alimentat și rugat de cel puțin 5 ori pe zi. Focul este, de asemenea, cunoscut ca fiind o sursă de viață și niciun ritual zoroastrian nu este complet fără el.

    Conform legendei, la începutul timpului au existat 3 temple de foc care ar fi derivat direct de la zeul zoroastrian Ahura Mazda, ceea ce le făcea cele mai importante din întreaga tradiție zoroastriană. Deși arheologii au căutat în repetate rânduri aceste temple, ele nu au fost găsite niciodată. Dacă au fost pur mitice sau dacă au existat vreodată, rămâne neclar.

    Numărul 5

    Numărul 5 este unul dintre cele mai semnificative numere în zoroastrism. Importanța numărului 5 este că se referă la cele 5 corpuri astronomice care pot fi văzute cu ușurință de pe Pământ. Acestea sunt soarele, luna, mila, venus și marte.

    Deoarece profetul Zoroastru s-a inspirat adesea din ceruri, religia este centrată pe credința că starea naturală a universului ar trebui să rămână așa cum este, fără a fi schimbată de oameni și, din acest motiv, stelele și planetele joacă un rol important în credința zoroastrienilor.

    Este, de asemenea, numărul de ori de câte ori trebuie alimentat focul sacru în fiecare zi și numărul de zile necesare pentru a finaliza ritualul ritualurilor de moarte. La sfârșitul celor 5 zile, se spune că sufletul mortului a trecut în sfârșit mai departe și a ajuns în lumea spiritelor pentru a se odihni pentru totdeauna în pace.

    Copac de chirpici

    Cipresul este unul dintre cele mai frumoase motive întâlnite în covoarele persane și este un simbol care apare frecvent în arta populară zoroastriană. Acest motiv reprezintă eternitatea și viața lungă. Acest lucru se datorează faptului că cipresii sunt unii dintre cei mai longevivi copaci din lume și, de asemenea, pentru că sunt copaci veșnic verzi, care nu mor în timpul iernii, ci rămân proaspeți și verzi tot timpul anului, rezistând la frig și laîntuneric.

    Ramurile de chiparos jucau un rol important în ceremoniile din templele zoroastriene și erau de obicei așezate sau arse pe altar. De asemenea, erau plantate în jurul templelor pentru a face umbră mormintelor persoanelor de importanță religioasă.

    În zoroastrism, se spune că tăierea unui chiparos aduce ghinion, fiind comparată cu distrugerea propriului noroc și cu permiterea intrării nenorocirii și a bolii. Venerat și respectat chiar și astăzi, acești copaci rămân unul dintre cele mai importante simboluri ale religiei.

    Paisley Design

    Desenul Paisley, numit "Boteh Jegheh", a fost creat ca un motiv pentru religia zoroastriană, originile sale mergând până în Persia și în Imperiul Sassanid.

    Modelul este format dintr-o lacrimă cu capătul superior curbat, care reprezintă copacul de chiparos, un simbol al eternității și al vieții, care este, de asemenea, zoroastrist.

    Acest design este încă foarte popular în Persia modernă și poate fi găsit pe perdele persane, covoare, haine, bijuterii, picturi și opere de artă. S-a răspândit rapid în alte țări și este popular chiar și astăzi în întreaga lume, fiind folosit pe aproape orice, de la sculpturi în piatră la accesorii și șaluri.

    Avesta

    Avesta este o scriptură a zoroastrismului, care a fost dezvoltată dintr-o tradiție orală fondată de Zoroastru. Se spune că Avesta înseamnă "laudă", dar există încă dezbateri cu privire la validitatea acestei interpretări. Conform tradiției zoroastriene, lucrarea originală de 21 de cărți cunoscute sub numele de "Nasts" a fost revelată de Ahura Mazda.

    Zoroastru a recitat conținutul cărților (rugăciuni, laude și imnuri) regelui Vishtaspa, care apoi le-a înscris pe foi de aur. Acestea au fost scrise în avestană, o limbă astăzi dispărută, și au fost păstrate pe cale orală până când sasanienii le-au transpus în scris, inventând un alfabet bazat pe alfabetul aramaic, pe care l-au folosit pentru a traduce scripturile.

    Sudreh și Kusti

    Sudreh și Kusti alcătuiesc o ținută religioasă purtată de zoroastrienii tradiționali. Sudreh este o cămașă albă, subțire, din bumbac. Versiunea bărbătească a Sudreh-ului este asemănătoare unui tricou cu gât în V, cu un buzunar pe piept, simbolizând locul unde se păstrează faptele bune pe care le-ai făcut în timpul zilei. Versiunea feminină este mai degrabă asemănătoare unei "camisole" fără mâneci.

    Kusti este lucrat ca o eșarfă, legată peste Sudreh și în jurul deșeurilor, și este format din 72 de fire împletite, fiecare reprezentând un capitol din Yasna, marea liturghie a zoroastrismului.

    Această ținută simbolizează puritatea, lumina și bunătatea, iar bumbacul și lâna amintesc de sacralitatea plantelor și a sectoarelor animale ale creației. Împreună, ținuta simbolizează "armura lui Dumnezeu", care era purtată de războinicii spirituali ai zeității, luptători ai Luminii.

    Pe scurt

    Lista de mai sus prezintă cele mai importante și mai influente simboluri ale zoroastrismului. Unele dintre aceste simboluri, cum ar fi modelul Paisley, Faravahar și copacul de chiparos, au devenit modele populare pentru bijuterii, îmbrăcăminte și opere de artă și sunt purtate de oameni din diferite culturi și religii din întreaga lume.

    Stephen Reese este un istoric specializat în simboluri și mitologie. A scris mai multe cărți pe această temă, iar munca sa a fost publicată în reviste și reviste din întreaga lume. Născut și crescut la Londra, Stephen a avut întotdeauna o dragoste pentru istorie. În copilărie, își petrecea ore întregi studiind texte antice și explorând ruine vechi. Acest lucru l-a determinat să urmeze o carieră în cercetarea istorică. Fascinația lui Stephen pentru simboluri și mitologie provine din credința sa că acestea sunt fundamentul culturii umane. El crede că înțelegând aceste mituri și legende, ne putem înțelege mai bine pe noi înșine și lumea noastră.