Cultura persană este una dintre cele mai vechi civilizații existente și, ca atare, a cunoscut multe schimbări de-a lungul timpului.

De-a lungul secolelor, Persia a trecut de la statutul de provincie relativ mică din sud-vestul Iranului la cel de loc de naștere a mai multor imperii masive și de la cel de cămin al multor religii la cel de unul dintre principalele bastioane ale islamului șiit.

Numele persane se numără printre aspectele culturii iraniene care reflectă cel mai bine diversitatea și bogăția istoriei sale. În acest articol, ne vom concentra asupra numelor de băieți persani și a modului în care acestea au evoluat.

Structura numelor persane

De la modernizarea statului iranian realizată de Reza Shah la începutul secolului al XX-lea, convențiile de atribuire a numelor în persană s-au schimbat pentru a include utilizarea numelor de familie, în timp ce numele de mijloc au dispărut. Această secțiune va revizui pe scurt structura tradițională a numelor persane moderne (farsi).

Din 1919 încoace, numele propriu-zis persane sunt compuse dintr-un prenume și un nume de familie. Atât prenumele, cât și numele de familie persane pot fi simple sau compuse.

În zilele noastre, majoritatea numelor persane sunt de origine islamică. Câteva exemple de nume persane date sunt:

Mohamad ("lăudat, lăudabil"), Ali ("înalt, elevat"), Reza ("mulțumire"), Hossein/Hussein ("frumos, chipeș"), A spus ("binecuvântat, fericit, răbdător"), Zahra ("luminos, strălucitor, radiant"), Fatemeh ("abstinent"), Hassan ("binefăcător").

Numele persane într-o formă compusă combină două prenume, fie de origine islamică, fie persană. Câteva nume compuse persane sunt:

Mohamad Naser ("lăudat dătător de biruință"), Mohammad Ali ("demn de laudă"), Amir Mansur ("general victorios"), Mohamad Hossein ("lăudat și chipeș"), Mohamad Reza ("persoană talentată sau individ de mare valoare"), Mostafa Mohamad ("lăudat și preferat"), Mohamad Bagher ("lăudat și talentat dansator").

Este de remarcat că în cazul unor nume compuse persane, cele două nume pot fi scrise împreună, fără spațiul dintre ele, ca în Mohamadreza și Alireza .

După cum am menționat mai sus, este posibil să se găsească nume de familie persane cu o structură simplă (de ex, Azad însemnând liber sau Mofid care înseamnă util]) sau o structură compusă (de exemplu, Karimi-Hakkak).

Numele de familie persane pot conține, de asemenea, prefixe și sufixe care funcționează ca determinanți (adică aduc informații suplimentare substantivului). De exemplu, afixe precum ´-i','-y' sau '-ee' sunt utilizate în mod obișnuit pentru a forma nume de familie cu semnificații asociate cu calități personale ( Karim+i ["generos"]], Shoja+ee ['brave']]), și locații specifice ( Teheran+i ["legat de sau originar din Teheran"]).

Fapte curioase despre numele persane

1. Iranienii (persanii din zilele noastre) pot primi două prenume, în ciuda faptului că nu folosesc numele de mijloc printre convențiile lor de atribuire a numelor.
2. Multe nume persane obișnuite sunt inspirate de mari lideri politici sau religioși, cum ar fi Darioush, celebrul monarh achemenid, sau profetul Mahomed.
3. Nu este neobișnuit ca numele persane să aibă o semnificație.
4. Numele este patrilinear, astfel încât copiii iau numele de familie al tatălui lor. De asemenea, merită comentat faptul că femeile persane nu trebuie să își înlocuiască numele de familie cu cel al soțului lor după ce se căsătoresc. Cu toate acestea, cele care doresc acest lucru pot folosi o cratimă pentru a combina cele două nume de familie pentru a forma unul nou.
5. Sufixul -zadden/-zaddeh (´fiu al') este adăugat la unele nume persane pentru a reflecta legătura filială dintre tată și fiu. De exemplu, numele Hassanzadeh înseamnă că purtătorul său este "fiul lui Hassan".
6. Unele nume reflectă trecutul familiei unei persoane. De exemplu, cei care poartă numele profetului Mahomed sau al unui wally (sfânt islamic) ar putea proveni dintr-o familie cu puternice convingeri religioase. Pe de altă parte, cei cu un nume clasic persan ar putea proveni dintr-o familie cu valori mai liberale sau mai neortodoxe.
7. Dacă numele cuiva include titlul "Haj", înseamnă că acea persoană și-a încheiat pelerinajul la Mecca, locul de naștere al profetului Mahomed.
8. Cele mai multe nume persane care se termină cu sufixele -ian sau -yan își au originea în timpul Imperiului Armenesc, prin urmare, sunt considerate și nume armenești tradiționale.

104 nume persane pentru băieți și semnificațiile lor

Acum că ați învățat cum se formează numele persane, în această secțiune, să aruncăm o privire la o listă de nume tradiționale persane pentru băieți și la semnificațiile lor.

1. Abbas: Leul
2. Abdalbari: Adevărat adept al lui Allah
3. Abdalhalim: Slujitor al pacientului unul
4. Abdallafif: Servitor al celui bun
5. Abdallah: Servitor al lui Allah
6. Amin: Adevărat
7. Amir: Prinț sau oficial de rang înalt
8. Anosh: Etern, veșnic sau nemuritor
9. Anousha: Dulce, bucurie, norocos
10. Anzor: Noblețe
11. Arash: Un arcaș persan
12. Aref: Cunoscător, înțelept sau înțelept
13. Arman: Dorință, speranță
14. Arsha: Tronul
15. Arsham: Unul care este foarte puternic
16. Artin: Drept, pur sau sfânt
17. Aryo: Numele eroului iranian care a luptat împotriva lui Alexandru cel Mare. Este cunoscut și sub numele de Ariobarzanes cel Viteaz
18. Arzhang: Numele unui personaj din Shahnameh, un lung poem epic scris de poetul persan Ferdowsi undeva între 977 și 110 d.Hr.
19. Ashkan : Un rege persan antic
20. Asman: Cel mai înalt dintre ceruri
21. Ata: Cadou
22. Atal: Erou, lider, ghid
23. Aurang: Depozit, un loc unde sunt depozitate mărfuri
24. Ayaz: Briză de noapte
25. Azad: Gratuit
26. Azar: Foc
27. Aziz: Puternic, respectat, iubit
28. Baaz: Vultur
29. Baddar: Unul care este întotdeauna la timp
30. Badinjan: Cineva care posedă o judecată excelentă
31. Baghish: Ploaie slabă
32. Bahiri: Strălucitor, lucid sau renumit
33. Bahman: O persoană care are o inimă mulțumită și un spirit bun
34. Bahnam: O persoană cu reputație și onorabilă
35. Bahram: Numele celui de-al patrulea rege sasangiu al regilor din Iran, care a domnit între 271 și 274 d.Hr.
36. Bakeet: Cel care înalță omenirea
37. Bakhshish: Binecuvântarea divină
38. Bijan: Hero
39. Borzou: De înaltă calificare
40. Caspar: Gardianul comorii
41. Schimbați: Adaptat de la Chengiz Khan, temutul conducător mongol.
42. Charlesh: Șeful tribului
43. Chavdar: Demnitar
44. Chawish: Liderul tribului
45. Cyrus: De la Cyrus cel Mare
46. Darakhshan: Lumină puternică
47. Darius: Bogată și regală
48. Davud: Forma persană a lui David
49. Emad: Aducător de sprijin
50. Esfandiar: Creația pură, tot din epopee
51. Eskandar: De la Alexandru cel Mare.
52. Faireh: Aducător de fericire
53. Farbod: Cel care protejează gloria
54. Farhad: Ajutător
55. Fariborz: Unul care posedă o mare onoare și putere
56. Farid: Cel
57. Farjaad: Unul care este eminent în învățătură
58. Farzad: Splendid
59. Fereydoon: Regele mitic persan și regele ei
60. Firouz: Omul triumfului
61. Giv: Personaj din Shahnameh
62. Hassan: Frumos sau bun
63. Hormoz: Domn al înțelepciunii
64. Hossein: Frumos
65. Jahan: Lumea
66. Jamshid: Rege mitologic al Persiei.
67. Javad: Drepți din numele arab Jawad
68. Kai-Khosrow: Rege legendar al dinastiei Kayanian
69. Kambiz: Regele antic
70. Kamran: Prosper și norocos
71. Karim: Generos, nobil, onorabil
72. Kasra: Regele înțelept
73. Kaveh: Erou mitic în epopeea Shahnameh
74. Kazem: Cineva care împarte ceva între oameni
75. Keyvan: Saturn
76. Khosrow: Regele
77. Kian: Regele
78. Mahdi: Îndrumat în mod corect
79. Mahmoud: Laudă
80. Mansour: Cel care este victorios
81. Manuchehr: Fața cerului - numele unui rege mitic persan
82. Masoud: Norocos, prosper, fericit
83. Mehrdad: Darul soarelui
84. Milad: Fiul soarelui
85. Mirza: Prinț în farsi
86. Morteza: Cel care Îl mulțumește pe Dumnezeu
87. Nader: Rare și excepționale
88. Nasser: Victorios
89. Navud: Vești bune
90. Omid: Speranță
91. Parviz: Norocos și fericit
92. Payam: Mesaj
93. Pirouz: Victorios
94. Rahman: Milostiv și milostiv
95. Ramin: Izbăvitor de foame și durere
96. Reza: Mulțumire
97. Rostam: Un erou legendar în mitologia persană
98. Salman: Siguranță sau securitate
99. Shahin: Șoimul
100. Shapour: Fiul regelui
101. Sharyar: Regele regilor
102. Solayman: Liniștit
103. Soroush: Fericire
104. Zal: Erou și protector al Persiei antice

Evoluția culturii persane antice

Numele persane sunt rezultatul culturii și istoriei bogate a țării cunoscute astăzi sub numele de Iran. Influența regilor antici și a culturii islamice poate fi văzută în aceste alegeri de nume de astăzi. Așadar, nu putem separa istoria de nume atunci când încercăm să înțelegem de unde provin aceste nume.

Având în vedere acest lucru, iată o privire asupra istoriei antice a Persiei.

Se crede că persanii au coborât din Asia Centrală în sud-vestul Iranului la începutul mileniului I î.Hr. În secolul al X-lea î.Hr. ei erau deja stabiliți în Persis, o regiune care a primit numele locuitorilor săi. Destul de repede, vestea s-a răspândit rapid în diferitele civilizații din Orientul Mijlociu, cu privire la măiestria arcașilor persani. Cu toate acestea, persanii nu aveau să joace direct un rol major înpolitică a regiunii până la mijlocul secolului al VI-lea î.Hr.

De la Imperiul Achaemenid la cucerirea lui Alexandru cel Mare

Persanii au devenit cunoscuți pentru prima dată în restul lumii antice în anul 550 î.Hr., când regele persan Cyrus al II-lea (supranumit de atunci "cel Mare") a învins forțele Imperiului Median - cel mai mare din acea vreme -, a cucerit teritoriile acestuia și a fondat ulterior Imperiul Achaemenid.

Cyrus a demonstrat imediat că era un conducător potrivit, dotându-și imperiul cu o structură administrativă eficientă, un sistem judiciar corect și o armată profesionistă. Sub conducerea lui Cyrus, granițele Imperiului Achaemenid s-au extins până la coasta Anatoliană (Turcia de astăzi) la vest și până la Valea Indusului (India de astăzi) la est, devenind astfel cea mai mare entitate politică a secolului.

O altă trăsătură remarcabilă a domniei lui Cyrus a fost aceea că, în ciuda faptului că a practicat Zoroastrismul , a promulgat toleranța religioasă pentru majoritatea grupurilor etnice care trăiau pe teritoriile sale (un lucru destul de neobișnuit pentru standardele vremii). Această politică multiculturală s-a aplicat și în ceea ce privește utilizarea limbilor regionale, chiar dacă limba oficială a imperiului era persana veche.

Imperiul Achaemenid a existat timp de peste două secole, dar, în ciuda măreției sale, avea să se încheie rapid după invazia lui Alexandru al III-lea al Macedoniei din anul 334 î.Hr. Spre surprinderea contemporanilor săi, Alexandru cel Mare a cucerit întreaga Persie antică în mai puțin de un deceniu, dar a murit destul de repede după aceea, în anul 323 î.Hr.

Regatul Seleucid și elenizarea Persiei antice

Imperiul macedonean recent format s-a divizat în mai multe părți după moartea lui Alexandru. În Orientul Mijlociu, Seleucus I, unul dintre cei mai apropiați comandanți ai lui Alexandru, a fondat Regatul Seleucid cu partea sa. Acest nou regat macedonean avea să ajungă în cele din urmă să înlocuiască Imperiul Achaemenid ca cea mai înaltă autoritate din regiune.

Regatul Seleucid a existat din 312 î.Hr. până în 63 î.Hr., însă nu a rămas o forță majoră în Orientul Apropiat și Mijlociu decât pentru ceva mai mult de un secol și jumătate, din cauza ascensiunii bruște la putere a Imperiului Partian.

În timp ce se afla la cel mai înalt punct al său, dinastia Seleucidă a inițiat un proces de elenizare a culturii persane, introducând greaca Koine ca limbă oficială a regatului și stimulând afluxul de imigranți greci pe teritoriul Seleucid.

Pe la mijlocul secolului al III-lea î.Hr., conducătorii Seleucizi s-au confruntat cu o serie de revolte interne care le-au slăbit considerabil autoritatea în regiune, lăsând astfel calea deschisă pentru apariția unui nou actor politic important.

Imperiul parthian și Imperiul sasanidian

Parții au fost cei care au profitat cel mai mult de situația critică a Seleucizilor, revendicând independența teritoriului lor în 247 î.Hr. Parția, situată în nord-estul Iranului, a fost o provincie a regatului Seleucizilor. Acest teritoriu avea o mare valoare strategică, deoarece se afla între cele câteva triburi nomade iraniene periculoase care rătăceau pe la granițele estice ale Mării Caspice șiorașele din nordul imperiului și, prin urmare, a servit ca o barieră de izolare.

Spre deosebire de seleucizi, conducătorii parți nu și-au bazat pretențiile de putere doar pe forța lor, ci și pe fondul cultural comun pe care îl împărtășeau cu alte triburi iraniene (în special cu cele din nordul Iranului). Se crede că această apropiere de localnici le-a permis parților să își mărească și să își mențină sfera de influență de-a lungul timpului în mod constant.

Cu toate acestea, nu trebuie neglijate nici contribuțiile lui Arsaces I, fondatorul Imperiului Partenian, care a dotat imperiul său cu o armată de soldați instruiți și a fortificat numeroase orașe partice pentru a rezista oricărei posibile încercări a Seleucienilor de a reabsorbi Parthia.

Pe parcursul celor patru secole de existență, Imperiul Partenian a devenit un centru comercial de primă mărime, deoarece Ruta Mătăsii (folosită pentru comerțul cu mătase și alte bunuri valoroase din China Han către lumea occidentală) a traversat teritoriul său de la un capăt la altul. În tot acest timp, forțele imperiale partene au jucat un rol crucial în stoparea expansiunii Imperiului Roman spre est. Cu toate acestea,la sfârșitul anilor 210 d.Hr., imperiul a început să cedeze din cauza luptelor interne și a unui șir consistent de invazii romane.

În anul 224 d.Hr., vidul de putere lăsat de parți a fost umplut de Dinastia Sasanidă. Sasanienii proveneau din Persia și, prin urmare, se considerau adevărații moștenitori ai Imperiului Achaemenid.

Pentru a dovedi această legătură, conducătorii sasanizi s-au concentrat pe iranizarea culturii imperiului (o tendință care începuse deja în timpul parților), făcând din persana medie limba oficială a statului și limitând influența grecilor în sferele înalte ale guvernului. Această renaștere a culturii persane a lovit și artele, deoarece motivele elenistice au fost abandonate progresiv în această perioadă.

Ca și predecesorii lor, conducătorii sasanizi au continuat să respingă invadatorii din regiune (mai întâi romanii, apoi, de la începutul secolului al IV-lea, bizantinii), până la cuceririle musulmane din secolul al VII-lea. Aceste cuceriri marchează sfârșitul epocii antice în Persia.

De ce sunt atât de multe nume persane de origine arabă?

Existența numelor persane cu origini arabe se explică prin transculturarea care a avut loc după cucerirea musulmană a teritoriilor persane (634 și 641 d.Hr.). În urma acestei cuceriri, cultura persană a fost profund afectată de idealurile religioase ale islamului, atât de mult încât efectele islamizării Persiei sunt încă palpabile în Iranul de astăzi.

Concluzie

Numele persane se numără printre aspectele culturii persane care reflectă cel mai bine bogăția sa istorică. Numai în epoca antică, civilizația persană a găzduit mai multe imperii masive (cum ar fi cel achemenid, cel parthian și cel sasanid). Mai târziu, în epoca premodernă, Persia a devenit unul dintre principalele bastioane ale islamului șiit din Orientul Mijlociu. Fiecare dintre aceste perioade a lăsat o anumităa lăsat o amprentă asupra societății persane, motiv pentru care este posibil să găsim nume tradiționale cu origini persane sau arabe (sau ambele) în Iranul de astăzi.