Cine este zeul grec Phosphorus?

  • Imparte Asta
Stephen Reese

    În mitologia grecească, în zei și zeițe O astfel de divinitate este Phosphorus, o figură fascinantă asociată cu steaua dimineții și aducătoare de lumină. Cunoscută ca fiind personificarea planetei Venus în aspectul său de stea a dimineții, Phosphorus întruchipează puterea transformatoare a iluminării și a iluminării.

    În acest articol, vom pătrunde în povestea captivantă a lui Phosphorus, explorând simbolismul și lecțiile pe care le putem trage din această entitate divină.

    Cine este Phosphorus?

    De G.H. Frezza. Sursa.

    În mitologia greacă, Phosphorus, cunoscut și sub numele de Eosphorus El este reprezentat în mod obișnuit în artă ca un tânăr înaripat, încoronat cu stele și purtând o torță, deoarece se credea că este personificarea Stelei Dimineții, care este acum recunoscută ca fiind planeta Venus.

    Fiind al treilea cel mai strălucitor obiect de pe cer, după Sun și Luna , Venus poate fi văzută fie chiar înainte de răsăritul soarelui în est, fie imediat după apusul soarelui în vest, în funcție de poziția sa. Din cauza acestor apariții separate, grecii antici au crezut inițial că steaua de dimineață era o entitate distinctă de steaua de seară. Astfel, ele au fost asociate cu propria lor divinitate, fratele lui Phosphorus, Hesperus, fiind Steaua de seară.

    Cu toate acestea, grecii au acceptat mai târziu teoria babiloniană și au recunoscut ambele stele ca fiind aceeași planetă, combinând astfel cele două identități în Hesperus. Ei au dedicat apoi planeta zeiței Afrodita, echivalentul roman fiind Venus.

    Origini și istoria familiei

    Există câteva variante cu privire la moștenirea lui Phosphorus. Unele surse sugerează că tatăl său ar putea fi Cephalus, un erou atenian, în timp ce altele propun că ar putea fi Titanul Atlas.

    O versiune a poetului grec antic Hesiod susține în schimb că Phosphorus era fiul lui Astraeus și al lui Eos. Ambele zeități erau asociate cu ciclurile celeste de zi și de noapte, ceea ce îi face părinți potriviți pentru Steaua Dimineții.

    Cunoscută sub numele de Aurora pentru Romani , Eos era zeița zorilor în Mitologia greacă Era fiica lui Hyperion, zeul Titan al luminii cerești, și a Theiei, a cărei sferă de influență includea vederea și cerul albastru. Helios, soarele, era fratele ei, iar Selene, luna, era sora ei.

    Eos a fost blestemat de Aphrodite să se îndrăgostească în mod repetat, ceea ce a determinat-o să aibă multiple relații amoroase cu frumoși muritori, majoritatea având un sfârșit tragic din cauza atenției ei. Este descrisă ca o zeiță radiantă, cu părul moale, precum și cu brațele și degetele roz.

    Soțul ei, Astraeus, era zeul grec al stelelor și al amurgului, precum și un Titan de a doua generație. Împreună, au produs mulți urmași, printre care zeii vântului Notus, zeul vântului de sud, Boreas, zeul vântului de nord, Eurus, zeul vântului de est, și Zephyr , zeul vântului de vest. De asemenea, au dat naștere tuturor stelelor cerești, inclusiv lui Phosphorus.

    Phosphorous a avut un fiu pe nume Daedalion, un mare războinic care Apollo s-a transformat într-un șoim pentru a-și salva viața atunci când a sărit de pe Muntele Parnas după moartea fiicei sale. Se spune că curajul războinic al lui Daedalion și tristețea furioasă erau motivele pentru care șoimul avea puterea și tendința de a vâna alte păsări. Ceyx, celălalt fiu al lui Phosphorus, a fost un rege din Tesalia care a fost transformat într-o pasăre rege pescar împreună cu soția sa Alcyone după ce au murit pe mare.

    Miturile și semnificația fosforului

    De Anton Raphael Mengs, PD.

    Poveștile despre Steaua dimineții nu sunt exclusiv ale grecilor; multe alte culturi și civilizații și-au creat propriile versiuni. De exemplu, vechii egipteni credeau și ei că Venus este formată din două corpuri separate, numind steaua dimineții Tioumoutiri și steaua de seară Ouaiti.

    Între timp, observatorii azteci ai cerului din Mesoamerica precolumbiană se refereau la Steaua dimineții sub numele de Tlahuizcalpantecuhtli, Stăpânul Zorilor. Pentru popoarele slave din Europa antică, Steaua dimineții era cunoscută sub numele de Denica, care înseamnă "vedeta zilei".

    Dar, în afară de acestea, mai există doar câteva povești care îl implică pe Phosphorus, și nu sunt exclusive mitologiei grecești. Iată câteva dintre ele:

    1. Fosforul ca Lucifer

    Lucifer a fost un nume latin pentru planeta Venus în forma sa de stea a dimineții în epoca romană antică. Acest nume este adesea asociat cu figuri mitologice și religioase legate de planetă, inclusiv Phosphorus sau Eosphorus.

    Termenul "Lucifer" provine din limba latină, care înseamnă "aducător de lumină" sau "steaua dimineții". Datorită mișcărilor unice și aparițiilor intermitente ale lui Venus pe cer, mitologia din jurul acestor figuri a implicat adesea o cădere din ceruri pe pământ sau în lumea subterană, ceea ce a dus la diverse interpretări și asocieri de-a lungul istoriei.

    Una dintre interpretări este legată de traducerea King James a Bibliei ebraice, care a dus la o tradiție creștină de a folosi Lucifer ca nume al Satanei înainte de căderea sa. În timpul Evului Mediu, creștinii au fost influențați de diferitele asocieri ale lui Venus cu stelele de dimineață și de seară. Ei au identificat Steaua dimineții cu răul, asociind-o cu diavolul - o perspectivă diferităîn mod semnificativ din asocierile anterioare ale lui Venus cu fertilitatea și dragostea din mitologiile antice.

    De-a lungul anilor, numele a devenit întruchiparea răului, a mândriei și a răzvrătirii împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, majoritatea cercetătorilor moderni consideră aceste interpretări ca fiind discutabile și preferă să traducă termenul din pasajul biblic relevant ca fiind "steaua dimineții" sau "strălucitoare" în loc să menționeze numele Lucifer.

    2. Ridicarea deasupra altor zei

    Un alt mit despre Phosphorus implică planetele Venus, Jupiter și Saturn, care sunt toate vizibile pe cer la anumite ore. Jupiter și Saturn, fiind mai sus pe cer decât Venus, au fost asociate cu zei mai puternici în diverse mitologii. De exemplu, în mitologia romană, Jupiter este regele zeilor, în timp ce Saturn este zeul agriculturii și al timpului.

    În aceste povești, Venus, în calitate de stea a dimineții, este descrisă ca încercând să se ridice deasupra celorlalți zei, străduindu-se să devină cea mai bună și cea mai puternică. Cu toate acestea, din cauza poziției sale pe cer, Venus nu reușește niciodată să îi depășească pe Jupiter și Saturn, simbolizând astfel lupta pentru putere și limitele cu care se confruntă zeii.

    3. Hesperus este Phosphorus

    Reprezentarea artistului Hesperus și Phosphorus. Vedeți-o aici.

    Faimoasa propoziție "Hesperus este Phosphorus" Gottlob Frege (1848-1925), matematician, logician și filozof german, precum și unul dintre fondatorii filozofiei analitice și ai logicii moderne, a folosit această afirmație pentru a ilustra distincția sa între sens și referință în contextul limbajului și al semnificației.

    În viziunea lui Frege, referința unui nume este obiectul pe care îl denumește, în timp ce sensul unui nume este modul în care este prezentat obiectul sau modul de prezentare. Expresia "Hesperus este Phosphorus" servește drept exemplu pentru a demonstra că două denumiri diferite, "Hesperus" ca Steaua de seară și "Phosphorus" ca și Steaua dimineții, pot avea aceeași referință, care este planeta Venus, având în același timp sensuri distincte.

    Această distincție între sens și referință ajută la rezolvarea unor enigme și paradoxuri din filosofia limbajului, cum ar fi caracterul informativ al enunțurilor de identitate. De exemplu, chiar dacă "Hesperus" și "Phosphorus" se referă la același obiect, declarația "Hesperus este Phosphorus" poate fi totuși informativă, deoarece sensurile celor două nume sunt diferite, deoarece unul este perceput ca fiind Steaua dimineții, iar celălalt ca Steaua serii. Această distincție ajută, de asemenea, la abordarea problemelor legate de sensul propozițiilor, valoarea de adevăr a propozițiilor și semantica limbajului natural.

    O altă lucrare celebră pe această temă a fost realizată de Saul Kripke, filosof analitic american, logician și profesor emerit la Universitatea Princeton. El a folosit propoziția "Hesperus este Phosphorus" pentru a susține că cunoașterea a ceva necesar ar putea fi descoperită prin dovezi sau experiență, mai degrabă decât prin deducție. Perspectiva sa asupra acestui subiect a avut un impact profund asupra filosofiei limbajului, metafizicii și înțelegerii necesității și posibilității.

    Întrebări frecvente despre fosfor

    1. Cine este Phosphorus în mitologia greacă?

    Phosphorus este o divinitate asociată cu steaua dimineții și personificarea lui Venus atunci când aceasta apare ca stea a dimineții.

    2. Care este rolul lui Phosphorus în mitologia greacă?

    Phosphorus servește ca aducător de lumină și simbolizează iluminarea, transformarea și apariția unor noi începuturi.

    3. Este Phosphorus același lucru cu Lucifer?

    Da, Phosphorus este adesea identificat cu zeul roman Lucifer, ambii reprezentând steaua dimineții sau planeta Venus.

    4. Ce lecții putem învăța de la Phosphorus?

    Phosphorus ne învață importanța de a căuta cunoașterea, de a accepta schimbarea și de a găsi lumina din noi înșine pentru creștere personală și iluminare.

    5. Există simboluri asociate cu Phosphorus?

    Phosphorus este deseori reprezentat cu o torță sau ca o figură radiantă, simbolizând iluminarea și lumina pe care o aduce lumii.

    Încheiere

    Povestea lui Phosphorus, zeul grecesc asociat cu steaua dimineții, ne oferă o privire fascinantă în mitologia antică. Prin intermediul poveștii sale mitologice, ni se reamintește semnificația căutării cunoașterii, a îmbrățișării schimbării și a găsirii luminii din noi înșine.

    Phosphorus ne învață să îmbrățișăm potențialul de creștere și descoperire, ghidându-ne în călătoriile noastre personale de auto-realizare și iluminare. Moștenirea lui Phosphorus servește ca un memento atemporal de a îmbrățișa strălucirea luminii dimineții și de a o lăsa să ne inspire propria transformare interioară.

    Stephen Reese este un istoric specializat în simboluri și mitologie. A scris mai multe cărți pe această temă, iar munca sa a fost publicată în reviste și reviste din întreaga lume. Născut și crescut la Londra, Stephen a avut întotdeauna o dragoste pentru istorie. În copilărie, își petrecea ore întregi studiind texte antice și explorând ruine vechi. Acest lucru l-a determinat să urmeze o carieră în cercetarea istorică. Fascinația lui Stephen pentru simboluri și mitologie provine din credința sa că acestea sunt fundamentul culturii umane. El crede că înțelegând aceste mituri și legende, ne putem înțelege mai bine pe noi înșine și lumea noastră.