Abstinență vs. celibat - Care este diferența?

  • Imparte Asta
Stephen Reese

    Abstinența și celibatul sunt două dintre cele mai personale decizii pe care le puteți lua. Deși cei doi termeni sunt adesea folosiți în mod interschimbabil, ei au, de fapt, conotații diferite.

    Abstinența este un termen larg folosit pentru a însemna abținerea voluntară sau îndepărtarea de anumite plăceri precum alcoolul, drogurile, anumite alimente și sexul. Celibatul, pe de altă parte, este specific sexului și căsătoriei. În acest articol, vom aborda abstinența sexuală și celibatul.

    De ce să te abții sau să rămâi celibatar sexual?

    Subiectul controlului dorințelor sexuale este unul abordat, de obicei, cu grijă și ezitare, din cauza numeroaselor ideologii contradictorii și a cercetărilor privind avantajele și dezavantajele legate de acesta. Wh Abținere sau celibat?

    În timp ce unii psihologi jură că sexul frecvent este vital pentru productivitatea creierului, imunitate și îmbunătățirea stării de spirit, alții cred că abținerea de la activități sexuale în timp sporește gândurile pozitive și puterea memoriei. Aceștia din urmă sfătuiesc că abținerea de la activitatea sexuală este un proces terapeutic care servește la îmbunătățirea stimei de sine și la obținerea controlului asupra emoțiilor. Obținerea controluluiasupra emoțiilor vă sporește, în consecință, puterea mentală, vă oferă energia și capacitatea de a vă controla dorințele și vă aduce la suprafață sinele vostru nobil.

    Există mai multe motive pentru care puteți alege să vă abțineți sau să fiți celibatar. Toate acestea sunt motive profund personale. De asemenea, este important să rețineți că puteți alege să vă abțineți sau să fiți celibatar chiar și atunci când v-ați implicat în activități sexuale înainte.

    Ce este abstinența?

    Abstinența este decizia de a nu se angaja în activități sexuale pentru o perioadă de timp determinată. Pentru unele persoane, abstinența se limitează doar la penetrare. Pentru acest grup, alte activități sexuale, cum ar fi sărutul, atingerile și masturbarea, sunt permisive.

    Cu toate acestea, pentru alții, abstinența înseamnă renunțarea completă la orice activitate sexuală pentru o anumită perioadă de timp.

    Mai jos sunt prezentate câteva dintre motivele pentru care oamenii aleg abstinența:

    • Motive psihologice

    Relațiile sexuale vin cu condiții. Este o intimitate profundă care trezește emoții puternice și eliberarea de oxitocină și dopamină, ambele putând crea dependență. Abstinența este, așadar, o modalitate bună de a reduce problemele psihologice precum dependența de sex și dependența de masturbare și pornografie.

    În plus, abținerea de la activități sexuale vă va ajuta să faceți față aspectelor negative ale relațiilor sexuale, cum ar fi anxietatea, respingerea și sentimentul de goliciune. Abstinența este deosebit de vindecătoare dacă este practicată după o agresiune sexuală.

    • Motive medicale

    Abstinența este singura modalitate sigură de a evita bolile cu transmitere sexuală. În unele cazuri, oamenii se abțin în urma ordinelor medicului în timpul unei boli.

    • Motive sociale

    Unele culturi interzic cu strictețe sexul premarital și extramarital. De fapt, abia după revoluția sexuală din anii '60, lumea occidentală a început să accepte sexul premarital.

    Cu toate acestea, în unele culturi, sexul înainte și în afara căsătoriei este încă considerat imoral, motiv pentru care unele persoane aleg să se abțină.

    • Motive financiare

    Credeți sau nu, există o legătură între abstinență și libertatea financiară. Unele persoane aleg să se abțină din cauza costurilor asociate prezervativelor și altor metode de planificare familială.

    Legat de acest motiv, există și faptul că alții aleg să se abțină pentru că nu sunt pregătiți să suporte costurile care vin odată cu creșterea copiilor.

    • Motive religioase

    Religii precum islamul, hinduismul, iudaismul, budismul și creștinismul dezaprobă sexul premarital. Astfel, credincioșii pot alege să se abțină de la sex până la căsătorie.

    Persoanele căsătorite pot alege, de asemenea, să se abțină de la sex atunci când postesc în rugăciune. Din punct de vedere religios, abstinența este văzută ca o modalitate de a-l ridica pe credincios deasupra constrângerilor dorinței și de a-i da posibilitatea de a alege o cale mai ideală.

    Ce este celibatul?

    Celibatul este un jurământ făcut pentru a se abține de la toate activitățile și scenele sexuale, inclusiv pentru a sta departe de căsătorie pe viață.

    Principalul scop al celibatului este menținerea unui corp și a unei minți curate, un lucru care poate fi ușor amenințat de activitatea sexuală. Celibatul este practicat în principal din motive religioase și în special de liderii religioși care își dedică viața în slujba lui Dumnezeu și a oamenilor.

    În acest caz, se crede că abținerea de la sex și de la viața de familie îți permite libertatea și spațiul mental necesar pentru serviciul divin. Atunci când este practicat din motive religioase, celibatul este o modalitate excelentă de a evita păcatul poftei, despre care se crede că are potențialul de a provoca un mare haos.

    Religia nu este singurul motiv care stă la baza celibatului. Uneori, oamenii aleg să se abțină complet de la activitățile sexuale pentru a-și concentra timpul, efortul și energia asupra altor domenii ale vieții lor, cum ar fi cariera, misiunea, prietenia, un membru al familiei care are nevoie de îngrijire sau pur și simplu pentru a-și îngriji în mod constant bunăstarea.

    Există diferite religii care impun celibatul ca o cerință, dar cea mai răspândită este Biserica Romano-Catolică, cunoscută și ca fiind prima biserică creștină din care s-au desprins alte biserici.

    Întrebarea care se pune este când și cum a devenit celibatul o cerință, în condițiile în care învățăturile lui Iisus nu îl impuneau, iar discipolii erau cunoscuți ca fiind căsătoriți? Următoarele trei perspective și tradiții au jucat un rol major în promovarea celibatului în religii.

    • Ritualurile evreiești de purificare

    Preoții și leviții, care erau liderii tradiționali ai evreilor, trebuiau să fie extrem de puri înainte de a îndeplini îndatoririle templului. Se credea că această puritate era poluată de lucruri precum boli, sânge menstrual, excremente corporale și... ați ghicit, sex. Din acest motiv, li se cerea să se abțină de la activități sexuale.

    • Cultura neamurilor

    Cultura neamurilor, care a fost, de asemenea, încorporată în mare măsură în religie, vedea relațiile sexuale ca pe o mare corupție carnală. Neamurile credeau că virginitatea era cea mai mare formă de puritate. Preoții din această cultură aveau o ură profundă față de femei și față de corpul uman, iar unii chiar s-au castrat pentru a evita complet tentațiile cărnii.

    • Problema filosofică a răului

    Foarte împrumutată din cultura maniheistă, această viziune a lumii vedea în femei și în sex rădăcina tuturor relelor.

    Episcopul Augustin de Hippo, care provenea din cultura maniheistă, a introdus conceptul că păcatul originar din Grădina Edenului a fost un păcat sexual. Conform învățăturilor sale, plăcerea sexuală echivala cu femeile care, la rândul lor, echivala cu răul.

    Aceste trei perspective și-au găsit drumul în religii și, deși originea conceptului a fost uitată, celibatul a fost adoptat de diferite religii și este încă în uz astăzi.

    Gânduri finale despre abstinență și celibat

    Beneficiile practicării abstinenței și a celibatului nu pot fi negate. Cu toate acestea, există și dezavantaje legate de acest concept, cum ar fi sentimentul de singurătate și de izolare, precum și ignorarea unor aspecte importante ale vieții, cum ar fi căsătoria și familia.

    După cum s-a spus deja, abstinența și celibatul sunt alegeri extrem de personale. Atâta timp cât v-ați făcut cercetările și v-ați gândit bine, atunci sunteți liber să vă bucurați de o pauză sau de o ușurare infinită de plăcerile cărnii.

    Este important să vă asigurați că vă stabiliți limitele încă de la început, astfel încât să nu vă treziți că vă întoarceți înapoi. Cu excepția cazului în care doriți acest lucru.

    Stephen Reese este un istoric specializat în simboluri și mitologie. A scris mai multe cărți pe această temă, iar munca sa a fost publicată în reviste și reviste din întreaga lume. Născut și crescut la Londra, Stephen a avut întotdeauna o dragoste pentru istorie. În copilărie, își petrecea ore întregi studiind texte antice și explorând ruine vechi. Acest lucru l-a determinat să urmeze o carieră în cercetarea istorică. Fascinația lui Stephen pentru simboluri și mitologie provine din credința sa că acestea sunt fundamentul culturii umane. El crede că înțelegând aceste mituri și legende, ne putem înțelege mai bine pe noi înșine și lumea noastră.